”locul vostru e la casa copilului!”

Mă plimbam pe malul Begăi, aveam atâtea să-mi spun și atâtea să-Ți spun. Mi-am lăsat telefoanele acasă, mi-am luat bluza și am plecat; am găsit un părculeț în zona unde stau, e fascinant și hilar în același timp. 🙂

Pe când am ajuns, mi-am ridicat capul spre Tine și admiram norii, admiram florile, fluturii și libelulele care traversau apa; apoi, dintr-o dată urechile mele au fost scurtcircuitate de următoarea ”locul vostru e la casa copilului!”

M-am uitat să văd; cine e acela care știe locul cuiva? L-am văzut, era un domn care pescuia, când dintr-o dată au apărut câțiva prunci rromi care aruncau cu pietricele în apă și se amuzau de reacția apei și de nervii pesarilor. Tipic uman, nimic neobișnuit de ambele tabere.

Cu afirmația lui, a arătat că locul ”copiilor răi” este la casa copilului, dar poate n-ar fi atât de grav dacă ar păstra pentru el ceea ce crede, dar a infectat mintea copiilor rromi și a  celorlalți cu locul unde ar trebui să stea copiii răi.

 El era pe malul celălalt, iar eu m-am așezat pe scări și mă uitam la el, îl vedeam plin de bucurie și plin de sine față de doamnele care erau pe bancă, ca și cum ar emana ”le-am spus eu”

Fără să vreau, am intrat într-un gând foarte cunoscut, am început să analizez; de ce crede acel domn că în casa copilului sunt copii răi?

Într-adevăr,  unii copii din casele de copii sunt mai răi decât majoritatea, dar a stat cineva să înțeleagă de ce? Câți dintre dumneavostră știți ce inuman li se dezvoltă creierul unor astfel de copii din lipsă de atașament? Sau, cum toate afirmațiile negative lucrează un comportament deviant? Ori, cum abuzurile netratate creează un abuzator?

Cu ce au greșit miile de copii care au avut un destin nefast? Le-o spun de fiecare dată copiilor mei de la Centru ”nimeni nu este aici de bine ce i-a fost acasă, așa că învățați să vă respectați și să vă acceptați, altă opțiune nu aveți”

O spun tare și clar, din casa copilului au ieșit adevărate caractere, Oameni care și-au acceptat destinul și traumele, și care stau cu capul sus, pentru că din ”anormalii” creionați de unii, au luptat să demonstreze ”normalul”, dar ei au realizat ”extraordinarul”

Pe lângă toate astea, m-am gândit la imaginea pe care o vor purta acei copii rromi despre copiii de la casa copilului. Sper să nu fi luat în serios ce-a spus domnul la nervi.

Ființa umană este prin excelență o ființă empirică, care asimilează mediul înconjurător prin experiențe.

Iar acei copii nu au făcut altceva decât să expermienteze, iar dacă nenea pescarul era un ”domn” și ”Om” ar fi suferit paguba unui pește și ar fi apreciat acei copii și i-ar fi respectat, ar fi așteptat ca ei să plece și și-ar fi continuat tihnit hobby-ul, unde acei copii rromi ar fi înțeles că nu fac bine și s-ar fi oprit.

Am fost trist să aud, dar m-am bucurat pentru copiii mei de la Centru și pentru cei din Periam, mă uitam la nori și la copaci și-I mulțumeam lui Dumnezeu că m-a găsit demn să schimb păreri greșite despre copiii de la casa copilului și despre copiii rromi.

Vă rog să nu picați obosiți din cauza binelui care vi se cere să-l faceți, pentru că la urmă veți strânge și recolta. Este imposibil ca într-o lume creată de un Creator bun, să nu răsplătească binele făcut.

Reabilitare-maluri-Canal-Bega.jpg

Poza nu este recentă, dar este în locul unde este părculețul 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s