Am visat, … să fiu și să ajung.

     Am visat să cresc, să cresc atât de mare încât să nu fie nevoie de un adult să iasă cu mine în parc. Să pot admira copacii, cerul, norii, păsările, paianjenii …, unde, tot ce era în jurul meu mă instiga la bucurie și contemplare.

     După ce-am ajuns să cresc, mi-am dorit să ajung mare, să pot să am banii mei și să-i pot cheltui pe crenvurști și pe încălțăminte (când eram copil, primeam un crenvurști dimineața și unul seara, și mi-am promis că, atunci când voi avea bani, îmi voi cumpăra crenvurști să mă satur; iar legat de încălțăminte, primeam încălțăminte de o calitate atât de proastă, încât se degradau în mai puțin de 10 zile, dar trebuia sa-i păstrăm un anotimp, atunci mergeam la școală în șlapi și nu de puține ori aveam colegi care râdeau de noi pentru că veneam cu șlapi și ciorapi la școală)

Am crescut, și sfera dorințelor s-a extins; am început să visez … mare.

     Am ajuns mare … și mi-am dat seama că e ușor să fii antrenat în lupta realizării unui vis, dar totodată, am înțeles că e extrem de dificil și că e nevoie de o disciplină de fier să rămâi în vis, să reușești să te alimentezi cu visul împlinit.

     Mare, mi-am dat seama că am nevoie de un vis și mai mare, pentru că altfel îmi pierd ”vâna” și mă ramolesc.

     Nevisând, am ajuns să cred că nu mai am motive pentru care să lupt, că odată cucerit un vis, acesta îmi aparține … ce teză falsă!

     Acum, sunt și crescut și mare (fizic și cu capacitate deplină de exercițiu) și mare (Dumnezeu m-a ajutat să fiu mare din punct de vedere social, pentru unii; pentru că personal, nu mă văd deloc așa); dar nu sunt fericit.

Am înțeles mai multe lucruri:

1) … că ”a fi mare” nu e deloc un avantaj, dimpotrivă, e cumulul unei responsabilități;

2) … ”să crești” nu e sinonim cu ”să fii”; pentru că poți fi părinte la 16 ani, dar nu poți fi și mamă sau tată la acea vârstă; și dacă nu ai crescut suficient, cum vei fi calificat să dai din tine și să crești pe altcineva?

3) … ”să ajungi” e un scop, dar e important și ”cum” ajungi să atingi acel scop;

4) … ”să fii” este mai important decât ”să ajungi”, pentru că, ”dacă ești” și ești dispus să lupți pentru un vis, până la împlinire este doar o chestiune de timp, dar dacă ”să ajungi” este motivul lui ”să fii”, atunci ești dispus să calci peste cadavre și peste principii și valori, pentru ”a fi”;

5) … „să iubești” nu are nici o legătură cu ”dacă mă iubești, o faci!”, pentru că dragostea este un cumul de experiențe, dragostea nu se poate naște din nimic. Te iubesc pentru că mă respecți, pentru că ești atentă cu mine, pentru că îmi vrei binele și nu răul (chiar dacă mă deranjează să fii oglinda din fața carecterului meu), pentru că mă accepți, pentru că mă ierți, pentru că mă înțelegi … cum pot aceste experiențe să se nască din nimic? Și cum pot eu să îți cer să ”o faci” doar ca să mă satisfaci? Păi, e dragoste sau egoism?

6) … anii trecuți prin viață, degeaba, nu au nici o legătură cu o viață trăită, frumos.

7) … ”să fiu”, am fost văzut de multă vreme, dar ”ce sunt” este rezultatul mai multor alegeri și a asumării responsabilităților.

 Te provoc ”să fii” varianta ta bună, dar ”să ajungi” varianta ta cea mai bună.

Publicat de CASISTUL

Am descoperit că scrisul mă vindecă și îmi dă sentimentul participării la actul creației, la creionarea caracterului meu, la asumare, la descoperirea lui Dumnezeu. Faptul că îmi asum să fiu vulnerabil, mă face puternic (nu vreau să fiu puternic pentru mine, mi-am demonstrat destule) și disponibil pentru cei care au nevoie să fie încurajați. În lupta mea cu visul de a deveni un om ordinar, am realizat extraordinarul. Cu ajutorul lui Dumnezeu am realizat multe lucruri mari în viață, din care am tras multe învățături, învățături pe care doresc să le împărtășesc cu tine. Poate vei trece și tu pe unde-am trecut eu, și, așa cum am fost păzit de pățaniile altora, poate vei fi păzit și tu. De când mă știu am fost înconjurat de mulți copii, cei mai mulți dintre ei nu-și cunosc, nu-și vor cunoaște sau nu doresc să-și cunoască vreodată părinții; o mare parte dintre ei au fost abandonați prin maternitățile din România, o mică parte au fost aruncați prin tomberoanele pentru gunoi, și, o și mai mare parte au fost lăsați de părinții lor după 1-3 ani de la naștere sau la adolescență. Sunt multe episoade din copilăria mea care sunt demne de uitare, sau cel puțin de iertat, dar am și o mulțime de amintiri care m-au identificat și care continuă să mă identifice cu frații mei mai mici din orfelinatele din România. Aproape 20 de ani am trăit prin orfelinatele din România, unde am experimentat ”mai multe grămezi” de experiențe. m fost plimbat prin 6 case de copii (unele dintre ele disciplinar); ultima dintre ele a fost cea din Timișoara. Am fost și sunt un visător, am visat și am luptat pentru visele mele, am conștientizat că nu am altă opțiune decât să lupt și să-mi cuceresc visele și fricile. Azi, din cauza lui Dumnezeu, sunt directorul casei de copii din Timișoara, ultima de la care am plecat. Mi-am asumat investirea în frățiorii mei (care uneori sunt cu toată ființa în nori) și îndrumarea lor. E cumplit să crești fără părinți, să nu ai un model pe care să-l copiezi și o familie față de care să ai sentimentul aparteneței și al identității. Mare, mi-e atât de greu să leg relații „normale” cu părinții mei. Sunt oameni faini, dar, dacă am un mare handicap de adaptare, este acela de a fi copil într-o familie, familia mea. Sunt independent de când mă știu, niciodată nu a existat cuvântul „nu pot”, dar am explorat și exploatat fiecare parte din mine, m-am șlefuit și am căutat și continui să mă educ, până acolo încât acum mă simt prea bine.

2 gânduri despre „Am visat, … să fiu și să ajung.

  1. Denis , atat de bine asterni in cuvinte ceea ce multi gandim . Sunt tare mandra de tine si esti un exemplu de urmat. Atata ambitie, vointa, tarie de caracter si un suflet asa bun , am intalnit la putini oameni.
    Ai ajuns ” mare” datorita acestor super calitati. Iti doresc sa fii iubit de o femeie adevarata , cu un suflet cel putin la fel de mare ca al tau . Sunt mai mult decat sigura , ca Dumnezeu , asa cum a avut grija de tine si ti-a indrumat pasii spre succesul pe care t-i l-ai dorit , asa o sa aibe grija si de acum incolo , ca viata frumoasa pe care ti-o doresti langa o femeie care te merita si pe care o meriti. Sa fii sanatos , sa ai grija de mintea si sufletul tau si numai bine.
    P.S. sa nu cumva sa uiti sa ma chemi la nunta 😉😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: