Vrei să te căsătorești … DE CE?

DE CE vrei să te căsătorești?

Nu am pretenția unui răspuns valabil universal, unde să avem loc toți bărbații și toate femeile care își permit luxul unei asemenea întrebări.

Fii sincer, te-ai supus vreodată unei asemenea provocări?

Eu, Ionică sau Maricica, de ce vreau să mă căsătoresc?

Eram într-o zi în mașină cu Gheorghe (chiar așa îl cheamă 🙂 ) și l-am întrebat: ”Gigi, te-ai întrebat vreodată dacă ești pregătit să te însori și de ce vrei?” S-a uitat Gigi la mine, puteam citi de pe expresia feței lui ”de unde le scoate?” și mi-a răspuns sincer ”nu, nu m-am gândit niciodată la asta!”.

M-am strâmbat puțin și-i zic: ”păi, cum, așa … hop țop te-ai dat la Maricica, o partidă de amor rapidă; unul, doi plozi, … fără să te întrebi de ce o vrei pe Maricica?” Se uită Gigi la mine, eu fac pe șmecherul și mă fac că mă uit în oglinda retrovizoare să nu se prindă că îmi vine să râd, și-mi zice ”erau alte vremuri atunci!”

No, asta chiar a făcut să-mi sară muștarul ”cum adică erau alte vremuri, vrei să spui că nu aveați creier pe atunci?” și izbucnesc într-un râs, apoi ne prăpădim amândoi de râs și-i spun ”pentru că nu ai venit cu o variantă de răspuns pertinentă, verosimilă și utilă, îți revine sarcina să plătești cafeaua!”. Pentru că Gigi a picat în pretenții, m-am delectat cu o cafea Lavazza de la un tolomac de lângă colț.

Lăsând gluma la o parte, am observat multe persoane care habar nu au de ce merg în fața altarului și-i jură credință, dragoste, devotament, loialitate Maricicăi sau lui Ionică.

Am fost la nunta cuiva drag, și în timpul nunții (pentru că aveam o presimțire nasoală) am mers la mire și l-am întrebat: „măi Gheorghe, tu o iubești pe Maricica?”, se uită Gheorghe la mine și-mi spune: ”dragostea vine pe parcurs„. Eram șocat, m-am întors la masă și mă uitam la ei, ea radia de fericire, el era ferm și solemn, dar lemn.

Îmi doresc să cred că Gheorghe nu știe cum se manifestă dragostea lui și probabil nu știe s-o identifice. Ei au rămas împreună și azi, în pofida multor necazuri. Au rămași credincioși legământului asumat. Mă rog ca Dumnezeu să revanșeze credincioșia lor cu dragoste, în adevăratul sens al cuvântului.

Serios ?! De ce vrei să stai o viață întreagă cu Gheorghe sau cu Maricica?

Pentru siguranță materială?

”Dacă mă mărit cu Gheorghe, care e bănățan, are casă, masă și tractor, nu mai duc grija zilei de mâine”, zice Maricica. ”Dacă mă însor cu Maricica, care are părinți bogați, are casă, are pământ, o să ajung și eu în sfârșit bogat și o să am o viață mai ușoară” zice Gheorghe.

Pentru imagine?

”Dacă mă mărit cu Ionică, care e fiul păstorului, primarului, doctor (ce vrei tu), toată lumea o să știe cine sunt și o să fiu băgată în seamă și respectată” zice Mărie. ”Dacă mă însor cu Mărie, care e fata păstorului, o să mă pună la amvon și în față, și o să fiu cineva” zice Ionică.

Pentru faimă?

”Să vezi tu ce important (ă) ajung eu după ce mă căsătoresc cu Mărie/Ionică”

Pentru putere (poziție socială) ?

”Dacă mă căsătoresc cu Mărie/Ionică, o să ajung și eu cineva”

Din milă?

”Săracul, îmi e așa milă de Ionică, uite cum stă și plânge toată ziua după mine, nu mai mănâncă, nu mai doarme, zice că se omoară dacă nu o să fiu nevasta lui” zice Mărie. ”Săraca de ea, lasă că o iau eu de nevastă” zice Ionică.

De ciudă sau invidie?

”Da, n-ai vrut cu mine? Lasă că o iau pe prietena ta cea mai bună sau pe soră-ta și-ți arăt eu ție”, zice Ionică. ”Hmm, nu-ți place de mine, zici că sunt grasă, babă și călugăriță, ia să-ți arăt eu că prietenul tău cel mai bun nu are aceeași părere despre mine!” zice Maricica.

Pentru că e frumos sau frumoasă, chiar dacă e bătut(ă) în cap?

”Doamne cât e de frumos/frumoasă nu știe ea/el prea multe, dar uită-te cum arată! Nu-mi trebuie altceva, decât să fie frumos/frumoasă, restul le rezolvăm noi cumva!”

Pentru sex?

”Nu sunt atrasă de Ionică și nici nu simt nimic pentru el, dar poate după noaptea nunții și după ce facem dragoste, lucrurile o să stea mult mai bine. Sigur o să mă iubească după ce fac sex cu el” zice Maricica. ”Nu mai rezist fizic, zici că sunt un girofar, le văd pe toate de la toate, nu îmi place de Maricica chiar atât de tare, dar cel puțin o fac și eu odată și nu mai sunt stresat” zice Ionică.

Pentru o menajeră?

”Iubițel, mă doare capul și nu mă simt bine, nu vrei tu să faci curat, să faci de mâncare, să speli copiii și să le faci temele imediat ce vii de la lucru, în fiecare zi și pentru tot restul vieții?” zice Mărie. ”Da tu de ce crezi că m-am însurat, să fac mâncare, curat în casă sau să schimb scutecele pruncilor? Pentru asta am nevastă” zice Vasile.

Să combați singurătatea sau depresia?

”Îl iau pe primul care apare în față și se arată disponibil, cel puțin nu o să mai fiu singură și nu o să mai fiu depresivă” zice Maricica. ”Off, m-am săturat să fiu singur, prima care se dă la mine o iau, nu mai contează nimic numai să nu mai fiu singur și deprimat” zice Gheorghe.

Din cauza presiunilor?

”Ia-l pe Vasile, e băiat bun, are unde lucra, casă și tractor, e și el necăsătorit și parcă vă potriviți” zic toate persoanele de 100 de ori pe zi la urechile lui Mărie, dar lui Mărie nu i-l place. ”Am visat azi-noapte un vis, și în vis se făcea că tu erai nevasta lui nepotu-meu/fiu-meu, eu cred că e un semn de la Domnul să te măriți cu Ionică, doar nu vrei să-L superi pe Domnul, nu?” zice vreo mătușă disperată. ”Ia-o pe Maricica, e fată la locul ei (ajunge acasă nu mai devreme de orele 21:00, fix! 🙂 ) are de lucru, nu comentează inutil, harnică, are facultate, ce mai … coana Lucsița!” zic toate persoanele de 100 de ori la urechile lui Ionică.

Îți spun cu toată sinceritatea, pentru fiecare situație a fost câte o Mărie sau câte o Maricica care să mă instige la vreun aranjament marital din interes. Niciodată nu am știut răspunsul la ”de ce nu am luat-o pe aia sau pe aialaltă, doar îmi oferea cutare sau cutare chestie” dar mi-am ascultat inima și stăteam de vorbă cu Dumnezeu, și după ce vorbeam cu Dumnezeu despre ”ofertă”, știam răspunsul.

Știi de ce am ”eviscerat” toate aceste situații? Pentru că am fost pus în fața fiecărei întrebări, unde aveam de ales, dacă da sau dacă nu. Toate aceste întrebări m-au încercat și pe mine. Cunoști ce-am ales.

Dacă mă întrebi: ”Denis, de ce vrei să te căsătorești?”

Nu am un răspuns care să satisfacă ce e în inima mea, dar sunt convins că îmi doresc o relație de dragoste, respect și încredere. Dacă aș tăcea și dacă te-aș lăsa să intri în inima mea, ai înțelege că nu găsesc cuvinte suficiente care să descrie profunzimea dragostei, încrederii și a intimității ce presupune o căsătorie pentru mine. Responsabilitatea care mă încearcă în momentul în care mă uit la întrebarea asta.

Cumva, mă simt incomplet (nu singur) și parcă am ”ceva” de oferit, ca și cum am fost făcut să dau tot ce e mai valoros din mine, dar care e atât de valoros, încât nu pot să-l dau decât în șoaptă și celei mai de încredere persoane.

Ceva în mine îmi spune că nu e fericire mai mare ca aceea în care ”te dai” să iubești și să fii iubit. Mă simt făcut pentru asta. Cred că în cadrul relației nu ai nevoie să fii spinos sau mascat, ci ești atât de vulnerabil și autentic, încât ești iubit și iubești ca și cum ar fi ceva natural.

Ca să pot înțelege cât mai bine ce vreau, am căutat rădăcina cuvântului relație, care vine din grecul koinonia, și am fost dezamăgit de săraca expresie la care e supusă traducerea românească, care e tovărășie. Acuma, dacă mergi și mai mult la însemnătatea lui tovărășie, sub formă de relație, vei vedea că poate fi tradus sau înțeles cel mai bine, cu – a călători împreună cu cineva. Exact ca atunci când ai de mers cu trenul 12 ore, întâlnești pe cineva și trec ca 10 minute.

Cu alte cuvinte – căsătorie = călătorie 🙂

Evident, nu o să îmi aleg o soție care în toată călătoria noastră nu are aceleași principii și valori ca ale mele, e cicălitoare, supărăcioasă, bârfitoare, rea de gură, puturoasă etc. Cer prea mult? 🙂

Imaginează-ți, să trebuiască să merg cu cineva 10.000 de kilometri, pe jos, și tot drumul să se plângă, să-mi povestească de toți și toate (să bârfească), să nu vorbească nimic cu mine de supărare, să încerce să flirteze cu ceilalți de pe drum, să mă ponegrească, să mă mintă sau să mă fure etc. Înțelegi?

Poate o să mă întrebi: ”păi, și tot ce ai înșirat sub formă de întrebări, cum o să le rezolvi? Ce spui tu e ceva la nivel care nu poate fi consumat și … dragostea nu ține nici de frig, nici de foame, ea trece și prin stomac dar și prin facturi!”

Știu, poate vei spune că sunt un visător, romantic și un idealist. Poți s-o spui! Dar acolo unde este intimitate, încredere, dragoste și respect, tot ce este material sunt detalii care se construiesc și chiar și în probleme, în dragoste găsești resurse.

Și dacă vorbim de consumarea dragostei. Ce e mai demn să-mi iubesc soția în cel mai detaliat mod, la propriu, să-mi trec mâinile prin părul ei, încet, cald și calm ?… Să mă uit în ochii ei și s-o văd dedicată mie, din dragoste, singurul lanț care ne ține împreună; nu case, tractoare, mătuși, putere, faimă, poziție socială etc. Să-i șoptesc atât de încet ”te iubesc” încât s-o oblig să mă roage să repet. Să-i ating corpul cu respect, ca pe cel mai scump cadou pe care l-am primit vreodată. Brațele mele să o țină strâns la piept, nu cu forța, ci pentru că dragostea noastră ne forțează să nu putem sta separați. Să fiu al ei, din dragoste. Again and again! 🙂

Acum, înțelegi?

Când spun: ”Maricica, cu tine vreau să călătoresc toată viața!” exact la asta mă refer. 🙂

Crezi tu că Dumnezeu a pus toate astea în mine pentru ceva iluzoriu?

La fel, cred că fiecare Ionică și Maricica știu să iubească intim, profund, cu respect și plini de dragoste, dar trebuie să îți lași masca și spinii cu care ai avantaj în fața celuilalt, să fii vulnerabil și curajos, chiar dacă ești stângaci(e).

Deci, Maricico și Ionică, treci la treabă!

Iubește! 🙂

Publicat de CASISTUL

Am descoperit că scrisul mă vindecă și îmi dă sentimentul participării la actul creației, la creionarea caracterului meu, la asumare, la descoperirea lui Dumnezeu. Faptul că îmi asum să fiu vulnerabil, mă face puternic (nu vreau să fiu puternic pentru mine, mi-am demonstrat destule) și disponibil pentru cei care au nevoie să fie încurajați. În lupta mea cu visul de a deveni un om ordinar, am realizat extraordinarul. Cu ajutorul lui Dumnezeu am realizat multe lucruri mari în viață, din care am tras multe învățături, învățături pe care doresc să le împărtășesc cu tine. Poate vei trece și tu pe unde-am trecut eu, și, așa cum am fost păzit de pățaniile altora, poate vei fi păzit și tu. De când mă știu am fost înconjurat de mulți copii, cei mai mulți dintre ei nu-și cunosc, nu-și vor cunoaște sau nu doresc să-și cunoască vreodată părinții; o mare parte dintre ei au fost abandonați prin maternitățile din România, o mică parte au fost aruncați prin tomberoanele pentru gunoi, și, o și mai mare parte au fost lăsați de părinții lor după 1-3 ani de la naștere sau la adolescență. Sunt multe episoade din copilăria mea care sunt demne de uitare, sau cel puțin de iertat, dar am și o mulțime de amintiri care m-au identificat și care continuă să mă identifice cu frații mei mai mici din orfelinatele din România. Aproape 20 de ani am trăit prin orfelinatele din România, unde am experimentat ”mai multe grămezi” de experiențe. m fost plimbat prin 6 case de copii (unele dintre ele disciplinar); ultima dintre ele a fost cea din Timișoara. Am fost și sunt un visător, am visat și am luptat pentru visele mele, am conștientizat că nu am altă opțiune decât să lupt și să-mi cuceresc visele și fricile. Azi, din cauza lui Dumnezeu, sunt directorul casei de copii din Timișoara, ultima de la care am plecat. Mi-am asumat investirea în frățiorii mei (care uneori sunt cu toată ființa în nori) și îndrumarea lor. E cumplit să crești fără părinți, să nu ai un model pe care să-l copiezi și o familie față de care să ai sentimentul aparteneței și al identității. Mare, mi-e atât de greu să leg relații „normale” cu părinții mei. Sunt oameni faini, dar, dacă am un mare handicap de adaptare, este acela de a fi copil într-o familie, familia mea. Sunt independent de când mă știu, niciodată nu a existat cuvântul „nu pot”, dar am explorat și exploatat fiecare parte din mine, m-am șlefuit și am căutat și continui să mă educ, până acolo încât acum mă simt prea bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: