Tu, ești o comoară!

backyard-treasure

Tu, ești o comoară! Nu, pe bune, chiar ești o comoară.

Deși e dureroasă experiența și mi-am promis că nu va fi o amintire neplăcută, am decis să împart cu tine și aceasta. Dar să știi; nu e o amintire neplăcută, e o lecție importantă de și despre viață.

Îmi amintesc de ziua când mi-am dat seama că ”sunt valoros” indiferent de poziție, bani, prieteni, sărăcie, relații et cettera. Mă plimbam și-mi spuneam ”tu, Denis Buta, ești valoros și important, chiar dacă ești un nimeni; ești o comoară pentru simplul fapt că exiști!”

Anii au trecut și am cunoscut o domnișoară (fără prea multe detalii) Printre multe altele, eram curios și mi-am permis s-o întreb: ”ce vezi la mine?” Ea, delicat: ”văd în tine o comoară, și mă bucur că celelalte fete n-au văzut asta, ca să fii doar comoara mea”.

No, imaginează-ți cum m-am simțit în momentele alea. Parcă îmi săreau galbenii din cufăr și îmi multiplicam aurul în timp ce respiram. Cerul era mai mult decât accesibil, eram undeva printre nori. 🙂

A urmat ultimul epsiod al relației noastre și ea a considerat că părerea părinților ei despre mine trebuie să devină și voința ei. M-a durut, tare, dar am acceptat (nu vreau să crezi că nu am luptat, știi că mă reprezintă lupta și că nu există ”nu pot” în vocabularul meu, dar ea nu a vrut să continue, așa că am ales să accept decizia ei)

M-a durut faptul că nu am primit explicații (în egoismul meu, consideram că sunt îndreptățit la explicații) dar, poate e mai bine așa. Eu nu cunosc motivul despărțirii noastre, dar ei îl cunosc și asta e echitabil, pentru ei. În ceea ce mă privește, nu am lăsat nici măcar 1% din tot ce sunt în afara relației.

Prietenii mă condamnau: ”Denis, nu fă așa că nu e bine, vei suferi!”.  Eram calm și rece: ”normal că voi suferi, dar tocmai de asta nu fug, ci o iau ca tot unitar al relației, le primesc pe toate, bucurii și suferințe” . De partea cealaltă tunau întrebările: ”și, de ce ai alege să fii atât de vulnerabil? Nu prea știam ce zic, dar eram eu: ”ăsta este Denis Buta, restul sunt detalii!”

Într-o seară, ea, îmi pune o întrebare care m-a lăsat fără cuvinte, întrebarea suna cam așa: ”dacă te fac să te îndrăgostești de mine apoi te părăsesc?”

Mă uitam la ea și mi-am lăsat inima să curgă, după care i-am spus: ”Tu, vei ști ce înseamnă să fii iubită de un prinț, vei cunoaște ce înseamnă să fii iubită ca o prințesă și vei avea toată viața un termen de comparație”

Cu alt ton îmi spune: ”du-te, spune-le celor cu care ai făcut pariu că ai reușit, că m-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine și că ai câștigat, acum poți să pleci și să mă părăsești!”

Eram șocat, ”what!? ce-i veni?” mă întrebam. I-am luat căpșorul între palme (care sunt ca niște lopeți) și i-am spus: ”fidelitatea mea și tot ce sunt în relația asta, vin din relația mea cu Domnul Isus. Tu crezi că mi-aș permite să fac așa ceva? Tu ești prințesa Regelui universurilor, iar eu, ca prinț al Lui, cum aș putea să mă gândesc la așa ceva? Nu domnișoară, nu există nici un pariu pentru tine, eu sunt câștigul tău”

Ca să revin la comoară. Stau și mă gândesc ”dacă valoarea mea era determinată de cuvintele ei? Îți dai seama că acum suflu și într-un iaurt înghețat, nu?

Vreau să cred că nu erau cuvinte în vânt, dar dacă erau, eu le-am luat de bune și mi-au plăcut. 🙂

Ce am învățat de aici?

Cuvintele au o putere fantastică, dar sunt relative. Am învățat că nu e bine să nu-și păzești inima, măcar primul an de relație. E bine să fii discret, rezervat, obiectiv și pragmatic.

Că voi sufla și într-un iaurt bocnă de ghiață, data viitoare. 🙂 Pentru că, va fi o ”data viitoare”. Nu cu aceeași, dar va fi.  Știu că nu sunt toate femeile așa. Că trebuie să am răbdare și să-mi lustruiesc comoara. Cine are ochi să vadă, va vedea, cine nu, nu.

Ca orice comoară, trebuie să o cauți, să sapi după ea, să ștergi praful de pe ea, să înțelegi valoarea ei și să o ascunzi, să nu o împarți cu nimeni. Ea este a ta! Inima ta este a ta și o dai cui vrei! 🙂 Sună siropisme, haa? :)) Dar chiar așa e!

Că părinții pot juca un rol fundamental în constituirea unei relații sau o pot încheia. Rolul lor nu trebuie neglijat. O persoană care a trăit cu părinții ei cca. 20 de ani, greu va accepta sfatul alteia pe care o cunoaște de câteva luni de zile.

Dacă tu ești o comoară pentru mine, asta nu înseamnă că și părinții mei te vor vedea la fel!

Că o replică nu poate fi confundată cu o comoară, dacă cunoști Originalul.

Ce mă face pe mine valoros? De ce râd și sunt bucuros? Uite, de aia! 😛 

Relația mea cu Domnul Isus este comoara mea, restul sunt detalii!

Ce-ți dă valoare?

🙂

Publicat de CASISTUL

Am descoperit că scrisul mă vindecă și îmi dă sentimentul participării la actul creației, la creionarea caracterului meu, la asumare, la descoperirea lui Dumnezeu. Faptul că îmi asum să fiu vulnerabil, mă face puternic (nu vreau să fiu puternic pentru mine, mi-am demonstrat destule) și disponibil pentru cei care au nevoie să fie încurajați. În lupta mea cu visul de a deveni un om ordinar, am realizat extraordinarul. Cu ajutorul lui Dumnezeu am realizat multe lucruri mari în viață, din care am tras multe învățături, învățături pe care doresc să le împărtășesc cu tine. Poate vei trece și tu pe unde-am trecut eu, și, așa cum am fost păzit de pățaniile altora, poate vei fi păzit și tu. De când mă știu am fost înconjurat de mulți copii, cei mai mulți dintre ei nu-și cunosc, nu-și vor cunoaște sau nu doresc să-și cunoască vreodată părinții; o mare parte dintre ei au fost abandonați prin maternitățile din România, o mică parte au fost aruncați prin tomberoanele pentru gunoi, și, o și mai mare parte au fost lăsați de părinții lor după 1-3 ani de la naștere sau la adolescență. Sunt multe episoade din copilăria mea care sunt demne de uitare, sau cel puțin de iertat, dar am și o mulțime de amintiri care m-au identificat și care continuă să mă identifice cu frații mei mai mici din orfelinatele din România. Aproape 20 de ani am trăit prin orfelinatele din România, unde am experimentat ”mai multe grămezi” de experiențe. m fost plimbat prin 6 case de copii (unele dintre ele disciplinar); ultima dintre ele a fost cea din Timișoara. Am fost și sunt un visător, am visat și am luptat pentru visele mele, am conștientizat că nu am altă opțiune decât să lupt și să-mi cuceresc visele și fricile. Azi, din cauza lui Dumnezeu, sunt directorul casei de copii din Timișoara, ultima de la care am plecat. Mi-am asumat investirea în frățiorii mei (care uneori sunt cu toată ființa în nori) și îndrumarea lor. E cumplit să crești fără părinți, să nu ai un model pe care să-l copiezi și o familie față de care să ai sentimentul aparteneței și al identității. Mare, mi-e atât de greu să leg relații „normale” cu părinții mei. Sunt oameni faini, dar, dacă am un mare handicap de adaptare, este acela de a fi copil într-o familie, familia mea. Sunt independent de când mă știu, niciodată nu a existat cuvântul „nu pot”, dar am explorat și exploatat fiecare parte din mine, m-am șlefuit și am căutat și continui să mă educ, până acolo încât acum mă simt prea bine.

2 gânduri despre „Tu, ești o comoară!

  1. Frumos! Eu am o alta vorba: oamenii sunt diamante! Dar sclipesc doar cele bine slefuite… uneori Dumnezeu insusi ne slefuieste prin incercarile Sale, si sclipim, caci daca El este cu noi, cine poate fi impotriva noastra 🙂

    Apreciază

    1. Mulțumesc, Tina! Într-adevăr, Dumnezeu ne șlefuite și le lustruiește, de drag, pentru că suntem meniți să avem o formă frumoasă și să strălucim. Da, când Dumnezeu este de partea noastră, nimeni și nimic nu poate sta împotrivă.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: