Care e scopul familiei? 

La facultate, doamna profesoară ne propune orice temă dorim „Despre familie” .

Din banca de unde eram, mă uit peste ochelari la profa și-mi spun: „familie, ce-i aia?” .

Se termină cursul și plec îngândurat, mozaicul de pe holurile facultății îmi țin privirile ca prizoniere până la ieșirea din facultate, în parcare și în mașină.

Gândirea mea a fost provocată la a procesa ceva ce nu știe, nu a experimentat vreodată și nici nu înțelege.

Sincer, știu cum arată familii dezorganizate, traumatizate, pline de sărăcie, datorii, probleme de tot soiul și lipsuri cât cuprinde.

Știu cum arată familii divorțate, copii fără părinți, părinți fără copii, soți abuzatori, soții bârfitoare, copii abuzați, soții și fete violate, tați bătuți de proprii copii, copii bătuți de părinți … lista poate continua.

Am văzut și familii faine, unde tații sunt atenți cu soțiile lor, copiii se simt și cresc în siguranță, soții faine, pline de bunătate și cu caracter puternic.

Stau și mă gândesc: „De ce a inventat Dumnezeu familia?” „Care e scopul ei?”

„Unde sunt eu în scopul ăsta?”

Pe lângă capacitatea procrearii și a plăcerii odată cu dragostea pe care o simți față de Ion sau Maricica, care a fost intenția ei?

Dacă iau întrebarea asta din punct de vedere holistic, cred că familia a fost inventată pentru manifestarea reciprocă a dragostei între și pentru oameni, prin asta, oamenii să participe la crearea unei lumi plină cu oameni care se iubesc și sunt buni unii cu alții.

„Mda! Asta sună a chestii SF, Denis, știi?”, ai putea riposta. Pentru un minut îți dau dreptate și mă pun în locul tău.

Răspunsul meu? …

De ce se simt atrași unul de celălalt, Ion și Mărie?

De ce au încredere că ” se vor iubi” și „vor fi fericiți” ?

Ce le alimentează „speranțele” unei relații?

De ce, cei care se iubesc nu-și vor răul unul altuia?

De ce are grijă de copiii lui cel care nu e iubit de majoritatea?

De ce îți pasă de cel pe care-l/care-o iubești?

De ce, în dragoste, cauți să faci bine și fericit pe celălalt?

Cine, ce și unde este Binele?

Cine, ce și unde este Dragoste?

Oricât de subiectiv și egoist sună, nu pot să cred că o familie poate fi fericită, împlinită și completă fără Dumnezeu.

Nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie să-L băgăm în seamă, ci pentru că noi suntem din El (invenția Lui) și nu putem fi compleți fără El.

Unde sunt eu în toată „afacerea” asta? Nicăieri.

Nu demult am fost într-un loc drag mie și îmi spuneam: „nu cred că sunt pregătit să fiu soț și tată, cu atât mai puțin să am o familie” . 

Mă uitam la apus și nu reușeam să mă văd în postura de soț și tată. Nu mă credeam capabil.

Un gând blând și suav a venit la mine și mi-a spus: „a iubi este despre celălalt, a fi soț înseamnă să fii concentrat să o iubești pe soția ta, a fi tată înseamnă să fii concentrat pe copiii tăi, a iubi familia înseamnă să te sacrifici de dragul lor”

Stelele reflectau în apă, am uitat că timpul a trecut și s-a înnoptat. Mă las pe spate și mă simt provocat să-mi asum tot ce mi s-a spus, spectacolul galactic mă liniștește și mă aruncă în meditație.

Mă trag înapoi și mi-e frică, încep să plâng și să îmi prezint argumentele care nu pot face plauzibilă teza care mă provoacă: „Doamne, nu știu să iubesc, nu știu să cresc un copil, nu știu să am grijă de o familie; mi-e frică de o așa de mare responsabilitate, nu știu să o administrez”

Același gând insistă și nu se lasă bătut, se pare că „familia” e un topic important pentru El și mine, dar, unul dintre noi doi vrea să fugă de ea și ăla nu e El.

„În dragoste nu există frică” , un alt gând mi se șoptește.

„Cu Mine nu există frică” , insistă gândul.

„Eu te învăț, ai încredere în Mine” , un alt gând.

„Cu Mine, toate lucrurile sunt posibile”, alt argument.

„Eu sunt Dragoste și îți vreau binele și fericirea”.

„Ai încredere în Mine, Eu te-am inventat și știu tot ce ai nevoie, fii curajos!”

Fiecare gând care mi se prezenta mă dezarma de toate argumentele pregătite în mine, mă gândeam: „nu poate să-mi combată argumentele astea” .

O tăcere de mormânt se așterne între noi. Malul care desparte stelele de cer mă face să mă minunez și mă liniștește din nou. Mă uit la ele și îmi plac, e un spectacol universal al cărei Dirijor ești Tu.

„Eu sunt cu tine, în tot ce faci Eu nu te abandonez” , o șoaptă mă încălzește.

Cedez și mă arunc în Tine. Toată bunătatea Ta mă convinge de iubirea Ta față de mine. Îmi pun mâinile sub cap și mă bucur, zâmbesc și meditez: „eu, pot să fiu soț și tată?”

Mă uit în jur să nu mă audă sau vadă cineva și spun bucuros, în șoaptă: „eu, pot să fiu soț și tată?” 

„Adică, ai încredere în mine să iubesc o femeie, să am grijă de ea și să-i fiu soț?”, întreb surprins de bucurie.

” Da”, spune șoapta.

„Ai încredere mine că o să fiu un tată bun, o să am grijă de copiii pe care mi dai, că o să-i educ și o să-i cresc bine?” , altă întrebarea de-a mea.

„Da, am” , ferm.

Pentru că am încredere în Tine, Te cred pe cuvânt și mă conformez. De azi înainte știu, „Dumnezeu are încredere în mine că pot să fiu un soț și tată bun” , iar asta cred că e valabil și pentru tine.

Dumnezeu are încredere în tine că poți să fii un soț și tată bun sau o soție și o mamă bună, iar dacă El spune așa, înseamnă că știe ce spune.

Cu gânduri bune,

Un prieten

Publicat de CASISTUL

Am descoperit că scrisul mă vindecă și îmi dă sentimentul participării la actul creației, la creionarea caracterului meu, la asumare, la descoperirea lui Dumnezeu. Faptul că îmi asum să fiu vulnerabil, mă face puternic (nu vreau să fiu puternic pentru mine, mi-am demonstrat destule) și disponibil pentru cei care au nevoie să fie încurajați. În lupta mea cu visul de a deveni un om ordinar, am realizat extraordinarul. Cu ajutorul lui Dumnezeu am realizat multe lucruri mari în viață, din care am tras multe învățături, învățături pe care doresc să le împărtășesc cu tine. Poate vei trece și tu pe unde-am trecut eu, și, așa cum am fost păzit de pățaniile altora, poate vei fi păzit și tu. De când mă știu am fost înconjurat de mulți copii, cei mai mulți dintre ei nu-și cunosc, nu-și vor cunoaște sau nu doresc să-și cunoască vreodată părinții; o mare parte dintre ei au fost abandonați prin maternitățile din România, o mică parte au fost aruncați prin tomberoanele pentru gunoi, și, o și mai mare parte au fost lăsați de părinții lor după 1-3 ani de la naștere sau la adolescență. Sunt multe episoade din copilăria mea care sunt demne de uitare, sau cel puțin de iertat, dar am și o mulțime de amintiri care m-au identificat și care continuă să mă identifice cu frații mei mai mici din orfelinatele din România. Aproape 20 de ani am trăit prin orfelinatele din România, unde am experimentat ”mai multe grămezi” de experiențe. m fost plimbat prin 6 case de copii (unele dintre ele disciplinar); ultima dintre ele a fost cea din Timișoara. Am fost și sunt un visător, am visat și am luptat pentru visele mele, am conștientizat că nu am altă opțiune decât să lupt și să-mi cuceresc visele și fricile. Azi, din cauza lui Dumnezeu, sunt directorul casei de copii din Timișoara, ultima de la care am plecat. Mi-am asumat investirea în frățiorii mei (care uneori sunt cu toată ființa în nori) și îndrumarea lor. E cumplit să crești fără părinți, să nu ai un model pe care să-l copiezi și o familie față de care să ai sentimentul aparteneței și al identității. Mare, mi-e atât de greu să leg relații „normale” cu părinții mei. Sunt oameni faini, dar, dacă am un mare handicap de adaptare, este acela de a fi copil într-o familie, familia mea. Sunt independent de când mă știu, niciodată nu a existat cuvântul „nu pot”, dar am explorat și exploatat fiecare parte din mine, m-am șlefuit și am căutat și continui să mă educ, până acolo încât acum mă simt prea bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: