Ce NU este DRAGOSTEA?

În astă contemporaneitate în care este vorba despre ”mine”, ”eu” sau ”al meu”, se impune întrebarea: Ce este sau ce nu este dragostea?

Ca să știu ce NU este dragostea, trebuie să aflu ce este ea, nu?

Nota Bene! Nu filosofez de dragul singurului neuron odihnit, sau pentru că am vreo teamă legată de ”afacerea” asta. Deloc. În schimb, am impresia că trăiesc într-o societate confuză, care, că-mi place sau nu, depune tot efortul să mă convingă ce este sau ce nu este adevărul.

De ce caut să-mi complic viața cu ”întrebări existențiale”, în loc să trăiesc, pur și simplu?
Pentru că am impresia că acest ”ceva” (dragostea) pare atât de important încât nu mai rezist fără să nu-mi bag puțin nasul în oala ei.

Mai mult, am impresia că totul se învârte în jurul ei. Oameni care speră să iubească, să fie iubiți, să fericească și să fie fericiți. De ce e așa? Emoția și încărcătura lui ”te iubesc”.

1. Din punctul meu de vedere, am convingerea că dragostea este o trăsătură de caracter. Ea nu poate fi ceva ce ”se naște” din nimic. Altminteri, tot nimicul ar fi dragoste (irațional), dar dragostea poate face din nimic … frumos, culoare, viu, lumină, cărare etc.

2. Mai cred că ”coloana vertebrală” a dragostei este incapcitatea ei de a trăi pentru sine. Ea nu poate să fie egoistă. Nu doar că nu poate, nu știe. Mintea ei nu poate concepe o asemenea ”absurditate”. E ca și cum ai cere unei mame care își dorește un copil cu toată ființa ei, ca după ce l-a născut, să nu-l alăpteze. Ar fi absurd. Te-ai trezi cu toată bucătăria (oale, veselă, scaune) în cap dacă i-ai cere așa ceva (cum să nu se dedice copilului?).

3. Am mai văzut la oamenii care se iubesc, pe bune, că au răbdare unii cu alții. Măi, ca și cum nici o problemă nu e suficient de mare să-l facă pe omul acela să nu o ia în brațe sau să nu facă vreo glumă bună de pe urma boacănei. Că se așteaptă și se încurajează reciproc în dezvoltarea personală. Că își fac timp unul pentru celălalt, intenționat.

4. Ai putea confunda ”a iubi” cu stoicismul. Dar aici e altceva, când iubești, parcă suferințele sunt alfel. Au sens. Ca și cum, în loc să rupă, ele țes. Te-ai aștepta să te saturi, dar nu. Stai acolo, pe front. Ești legat, voluntar, de omul în care ai găsit motive.

5. Am mai descoperit că este loială. Sub nici o formă nu o poți corupe sau manipula. Este ceva cu ”ea” (dragostea) care te ține la fileu și te obligă la dedicare, asumare și responsabilitate. Îți spune: ”eu nu știu să abandonez!”

6. Ce mă mai atrage la ea este că nu o poți falsifica și nici cumpăra. E pe bune sau deloc. Nu o poți mima. Și dacă o faci (mimezi), o iei pe coajă de-ți sar fulgii. Mi se par atât de stupide încercările ”vrăjitoarelor albe”, dar și clienții lor, care cred că dețin formula ”îndrăgostelii”, eu aia numesc manipulare, dar e un alt subiect. Ca și cum dragostea ar fi o rețetă dintr-o carte cu bucate.

7. Ce e și mai fascinant la dragoste; îmi pare a fi capabilă de sine stătătoare. Nu are nevoie de nimeni pentru a exista. Ea există și punct. Ai opțiunea s-o accesezi, în termenii și condițiile ei, sau ai opțiunea s-o respingi. Îmi pare rezonabil să afirm că ingineria umană este concepută să funcționeze cu ajutorul ei, nu învers. E un punct de vedere.

8. Da, ea este plină de respect și decență. E plină de demnitate și de încredere. Nu te ia la mișto și nici nu te umilește. Nu e vulgară și nici nu-ți face cu ochiul pe după vreun colț. Poți sta liniștit, vulnerabil și dezbrăcat de tine în fața ei, te va trata cu aceeași demnitate. Ea nu știe să facă așa ceva. Am încercat s-o fac să fie obraznică și m-am trezit penibil.

9. Hărnicuța de ea! Dragostea e o woorkaholică! Muncește până îi sar capacele și asta o face cu drag, responsabilitate, cu și pentru celălalt. Ea e o acțiune. Nu te lasă în pace. Îți pune sângele în mișcare.

10. Și da, singura intenție a dragostei este să facă bine! Oricum o dai cu ea, tot bine îți iasă. Te uiți la ea și ți s-a și dedicat, să-ți facă bine. E adictivă, incurabilă și transmisibilă. Dintre caracteristicile-i fundamentale, înțeleg că te molipsește și, odată gustată, mai vrei, din nou și din nou. Dar nu e ca un drog, care în sine e rău și un substitut. Poți fi un drogangiu de dragoste și nu vei muri de supradoză, dimpotrivă, vei ”infecta”.

Ce NU este ea (dragostea)?

1. Nu e un sentiment, clar! De ce nu e un sentiment? Pentru că sentimentele se nasc ”din ceva”, ele sunt rezultat, nu scop (cel puțin așa ar trebui să fie). Nu poți iubi ”că așa îmi vine mie” sau ”că așa am eu chef”.

2. Nu e un mod de a cere. Dimpotrivă, e un mod de a da și a face, pentru celălalt.

3. Nu e leneșă, certăreață sau supărăcioasă. Nu. Ea nu știe să fie așa. Nu e natura ei. Am descris mai sus care e natura ei.

4. Nu e nerușinată, lacomă sau cu gânduri machiavelice. Nu.

5. Nu e mincinoasă, lăudăroasă sau manipulatoare.

Închei, dar nu te las așa ușor. Vreau să știi că nu am pretenția să mă crezi sau să contest convingerile tale. Ce scriu este ceea ce cred, dar care poate suferi modificări. M-am tot modificat până acum și mi-am format convingerile astea din aplicarea mai multor principii. Principii care nu-mi aparțin.

So, te rog să nu mă crezi pe cuvânt. Caută răspunsuri și testează-le până ajungi la adevăr, pentru că orice afirmație care are pretenția de adevăr trebuie să poată suporta punerea ei în practică.

Cu gânduri bune,
Un prieten

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s