RAS pe suflet

Uneori mă tot frământ cu întrebarea ”cui folosește să scriu toate experiențele astea?” ”Ajută pe cineva?” Nu ajung prea departe și-mi răspund, ”mie, în primul rând”. Mă ajută să mă urmăresc și să-mi fiu observator. Procesul e dureros, dar benefic. Totuși, mă bucură enorm dacă aceste experiențe te vor ajuta și pe tine.

În ultimul an, așa cum a fost el, am reușit să descifrez cele mai mari frici cu care mă confruntam. Pe lângă asta, mi-am dat seama de eșecurile suferite și ce mă determina să dau cu capul în tocul ușii de fiecare dată, fără să învăț nimic.

Să știi că am succes în tot ce fac. Dacă-mi dai de făcut orice (construcții, agricultură, management, administrare, șoferie, mecanică, gătit, curățenie, scris, drept, asistență socilă etc) și chiar dacă nu mă pricep la început, voi încerca de atâtea ori până când va ieși bine și voi ajunge cel mai bun în chestia aia. Am urmărit asta în ultimii ani și mi-am dat seama că am fost binecuvântat cu capacitatea de a înțelege și perfecționa orice activitate în care mă implic.

În schimb, dacă mă implici într-o relație amoroasă, sunt praf. Ceva mă paralizează și nu știu ce să fac. Habar n-am cum să fac. Sunt stângaci. Oricâtă literatură am citit, îmi dă cu virgulă. Eu un paradox cu care m-am confruntat tot timpul.

Amicii mei, cărora le făceam temele, îi ajutam la orice activitate, ba chiar le scriam scrisorile de dragoste și îi învățam ce să spună și cum să se comporte cu gacicile lor, aveau un succes teribil, iar eu sufeream ca un suporter înrăit. Sună aiurea, nu?

Desigur că am avut relații. Nu despre asta e vorba. Ci, stau și mă întreb ”ce mă paralizează de nu pot avansa și gestiona o relație?”

Am cunoscut o domnișoară superbă. O femeie puternică, credincioasă, cu demnitate, harnică, cu o personalitare foarte puternică, independentă familial, profesional și financiar. Ce mai? Faină de tot! Nu a mers nici cu ea. De ce? Știu, dar aici vom aborda doar culpa mea.

În primul rând, a fost teama RESPINGERII. Teama de a nu fi respins mă alimenta să nu fiu relaxat și să nu am încredere în mine. Doar aroganța și răceala mă puteau scoate din frica asta. Uneori am fost arogant și rece cu ea, să văd dacă reușesc să scap de frica asta, dar nu a mers. Modul cum înțelegeam tot ce-mi spunea ea era interpretat ca un ”semnal de respingere”. Desigur că nu era așa, dar atât înțelegea mintea mea.

În al doilea rând, a fost teama de ABANDON. Teama de a nu fi abandonat mă îngheța, la propriu și mă făcea să-mi doresc să fiu singur. Poate că ăsta e motivul pentru care am ales să nu intru în alte relații. Am ales singurătatea, de multe ori, pentru a nu fi abandonat. Cu fiecare despărțire se rupea ceva din mine. Fiecare despărțire îmi alimenta minciuna repetată de mii de ori ”nu ești bun de nimic”, ”nimeni nu te vrea”, ”ești al nimănui”, ”cine o să te ia, mă, sărăntocule?” … și altele

În al treile rând, a fost teama de SINGURĂTATE. Teama de a nu fi singur m-a pus de multe ori în genunchi. Am urlat de atâtea ori la Dumnezeu și L-am acuzat de nedreptate, lipsa implicării și lipsa iubirii. M-am judecat de fiecare dată cu El și l-am găsit vinovat. Nu a scăpat niciodată în fața rechizitoriului meu. Singurătatea îmi place și-o detest în același timp. O ador pentru liniștea ei, dar o detest pentru lipsa zgomotului. O ador pentru momentele pline de reflecție și pentru claritatea acelor de ceas; totuși, o urăsc  penru lipsa unei voci calde care mă caută în liniște și pentru timpul scurs fără scop.

În al patrulea rând, nu am fost pregătit pentru o relație. Cu câteva luni de zile în urmă fusesem respins de o altă  domnișoară care mi-a spus că nu poate fi o relație. Știi ce-am făcut imediat, nu? Am găsit această femeie superbă și-am fugit în brațele ei. Am sperat să mă vindece și să-mi aline durerile, suferințele și traumele. Desigur că nu putea, dar mi-a rezistat. O femeie puternică și curajoasă! Am greșit! Foarte tare.

Ea nu avea datoria să-mi fie sac de box emoțional sau spiritual. Am încercat s-o protejez pe cât posibil, dar mi-am dat seama că am greșit încă de la început și-am pus capăt relației. Nu era una sănătoasă și nu ducea niciunde. I-am frânt inima și-am zdrobit-o. Totul pentru că eu eram confuz, suferind, speriat și singur. Tu să nu faci așa. Niciodată!

De unde vin aceste frici?

Atât teama respingerii, abandonului și singurătatății vin din trecutul meu. Traumele trecutului meu îmi sunt ”bagaje” de care trebuie să mă descotorosesc. Aia este partea mea de treabă. Desigur că au fost momente în care ar fi putut ieși relații superbe, dar același trecut mi-a stat împotrivă și nu am fost vrut în anumite nobile familii.

De exemplu, una dintre mame de a cărei fiice mi-a plăcut și pe care am curtat-o, nu a ezitat să replice odată ”doar peste cadavrul meu!”

Altă mamă, a avut grijă să cunosc faptul că fiica ei este prințesa familiei și că miza este foarte mare. Că nu-și permite s-o dea pe mâinile oricui, chiar dacă nu are nimic cu mine pentru că am crescut la casa copilului. Hahaha!

Altă mamă, mi-a transmis că masteratul este mai important pentru cariera fetei decât mine și că ea îi interzice să continue relația cu mine. Domnișoară la 25 de ani.

Mă uit în urmă, în ultimii 10 ani, la toate fetele cu care mi-ar fi plăcut să ies în oraș și să ne cunoaștem. Niciuna nu este măritată. Pretențiile acelor familii au scăzut dramatic, iar fetele suportă consecințele. Consecințe care-ar fi putut fi evitate. Bărbați de calitate au curtat acele domnișoare. Totuși, oare nu se cădea să fie înțelepte?

Am fost întrebat odată ”aș mai curta vreo domnișoară de care am fost interesat și care m-a respins?” Am răspuns ”nu”, ferm. Motivul este unul simplu. Vreau să stau departe de acele familii. Să stau departe de acele mame și de acei tați care nu-și cunosc lungul nasului.

Mai mult, vreau să stau departe de orice mamă care-și idolatrizează fata sau o pune pe piedestal. Știu că o asemenea familie o să-mi îngreuneze viața și vreau să mă feresc. Nu este un model de mamă sănătos și îmi va fi foarte greu să trăiesc cu o femeie care a fost crescută în puf. Eu am crescut pe piatră, deci, e incompatibilitate tehnică.

Cum pot rezolva și ce pot învăța de pe urma acestor temeri?

Fac asta. Lucrez la aceste frici și nu mi-e ușor. Le iau pe rând și le demolez. Prietenii, literatura și harul lui Dumnezeu sunt un liant extraordinar pentru un suflet ras ca al meu. Ele sunt efectul trecutului meu, pe care, repet, îl confrunt și-l voi rezolva. Este doar o chestiune de timp. Până atunci, le iau pe rând și nu mă las. 

Am eșuat de multe ori. De foarte multe ori. Mi-am promis un lucru ”ori de câte ori voi cădea, îmi iau timp de jelit și plâns, dar n-o să rămân acolo, ci o să mă ridic din nou și din nou, până reușesc”

Învăț să mă relaxez și să nu mai iau lucrurile prea personal sau prea în serios. Învăț să fiu mai relaxat când îmi place de vreo fată. Să-mi asum că nu sunt singura opțiune în universul feminin și să fiu mai smerit. Sunt eliberat de aceste frici și-acum gândesc limpede. Am nevoie de timp cu mine însumi. Timp în care să-mi las inima să se vindece și să pot lua decizii fără să fiu influențat de trecut, traume, refuzuri, nebunii, etc.

Învăț că Dumnezeu e în controlul universului și că toate lucrurile lucrează în armonie perfectă, pentru binele meu. Că nu sunt singura persoană care se confruntă cu asta și că nu se termină lumea cu mine. Că frica este greșită și că ea nu construiește nimic, dimportivă, distruge.

Că dragostea, curajul și autenticitatea sunt elemente sigure pentru succesul unei relații. Asta este ce-mi doresc! Asta este ceea ce cred! Asta este ce voi avea!

2 gânduri despre “RAS pe suflet

  1. Am dat de acest articol, răsfoind internetul în cautarea unor povești de viață, și am dat de acesta pagină, denumită generic „Râs pe suflet”. Nu iți voi da sfaturi, însa iți recomand cu caldură urmatoarele articole/publicatii:
    1. Francine Shapiro (PhD) – Vindecarea traumelor din trecut;
    2. Mihaela Stroe (Dr.) – Ești suma obiceiurilor tale;
    3. Daniel G. Amen (Dr.med.) – Schimbă-ţi creierul, schimbă-ţi viaţa.

    „Fii ceea ce ești şi lasă pe fiecare să fie ceea ce este; nu cauta să fii ceea ce nu esti, ci ceea ce poti.” – Citat din clasici Oxenstierna

    P.S. Pe plan personal ești neîmplinit, frustrat și porți o luptă acerbă cu propria viață, însă cu timpul toate vor fi înțelese. Focusează-te pe depășirea acestora și vei cucerii minunea (life).

    Succes și numai bine!

    Apreciază

    1. dana,

      Apreciez gândurile și sinceritatea ta.
      RAS, e acronim de la Respins, Abandonat și Singur, dar e okay și așa.
      Legat de autori, o să-i caut. Acum citesc alții, care abordează aceleași topicuri.
      Totuși, în ceea ce privește viața, îți mărturisesc că nu sunt frustrat. Deloc. Sunt lupte pe care le duc, cu conștiența că războiul a fost câștigat, dar cu asumarea responsabilității.
      Concentrarea mea nu e asupra vieții ”per se”, ci e asupra Inventatorului ei și a instrumenteleor pe care El le are.
      De alfel, nu aș eticheta o persoană după lecturarea câtorva articole. Articolele sunt vărful de eiseberg.

      Cu gânduri bune,
      Denis

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s