Gânduri . . .

31.05.2016 – 06.06.2016

Atât de mult te-am făcut să suferi, suflete! Te-am privat de emoții pozitive și constructive, ți-am ascuns perspectiva unei viziuni sănătoase, din rațiuni egoiste. Te-am așezat într-o bătălie care era pierdută înainte să te lansez, ți-am dat speranțe deșarte și iluzii în loc să accept situația și să construim.

Am văzut că erai măcinat de suferințele pe care ți le-am provocat pentru că am ales să nu mai vorbesc cu mami de mai bine de jumătate de an, din orgoliu.

Știu că te gândești la Maricica, că te îndoiești de mesajele trimise și de o posibilă relație, că îți place caracterul ei. Că nu știi să explici cocktailul de emoții care te-au încercat când te-ai trezit cu ea ”față în față” în curtea bisericii, că i-ai citit tristețea de pe chip și că ai suferit, că ți-ai dori să repari totul și să o iei de la zero, dar nu se mai poate. Îmi pare rău că suferi.

Că te gândești și te frămânți pentru toți copiii de la Centru, la nevoile lor fizice, psihice și emoționale. Știu că îți este greu și că te identifici cu fiecare dintre ei, dar că trebuie să-i ajuți să se dezvolte, nu să îți plângi de milă. Te rog, fii puternic, nu ceda!

Știu că suferi când vezi cupluri pe stradă și că ți-ai dori un partener cu care să te simți în largul tău, să poți vorbi cu el, așa cum o faci cu mine. Te văd singur și nefericit, dar nu pot face nimic în legătură cu asta, nu aș permite să te leg de cineva care nu te admiră și nu te apreciază, la fel, nu ți-aș permite să nu admiri și să nu iubești.

Știu că te-ai obișnui să fii și să ai ”soluția” pentru orice problemă, că ai fost găsit (cel puțin în aparență) un caracter puternic, dar te-ai îngâmfat și din nou ai fost smerit. Știu că e dureros să înveți că nu poți controla nimic și că nu poți deține nimic, în adevăratul sens al cuvântului. Oprește-te, te vreau integru și intact!

Observ că ți-e greu să te obișnuiești cu ascensiunea și că nu reușești să administrezi succesul, văd și îți mulțumesc totodată, că recunoști implicarea lui Dumnezeu în ascensiunea ta. Îți mulțumesc că ești maleabil și că ești învățabil! Rămâi așa!

Știu că e dureros procesul pe care trebuie să-l parcurgem, că ai o voință de fier, că ea ne-a ajutat să trecem prin multe adversități, că multe din micile succese le-ai îndeplinit să-ți demonstrezi că poți; dar trebuie s-o facem și pe asta … știu, știu că nu vrei, dar trebuie, trebuie să te predau Creatorului și Inventatorului tău, eu nu știu să te folosesc și prin tot ce sunt ți-am cauzat foarte multe suferințe. Simt că nu greșesc făcând asta, dar simt și împotrivirea ta, poate crezi că te trădez în pofida faptului că mi-ai stat alături întotdeauna.

Nu dragul meu, nu te abandonez, ci te împrumut Celei mai frumoase Ființe din univers, El te-a inventat, El te-a modelat și El ți-a trasat personalitatea, ești prea puternic pentru mine, ești o forță pe care nu mai știu să o gestionez.

Ști bine că am ales împreună să mergem cu El, că suntem conștienți de voia Lui bună și de intențiile Lui pentru eternitatea ta. Ai fost martor la toate evenimentele bune din viața noastră, ca urmare a implicării Lui, că tot ce El vrea, este să facem ce face și El; și ce altceva ne-a pus El să facem decât bine și să fim buni?

Fii sincer dragul meu; ai un adevărat supliciu când nu ești în prezența Lui, când nu stăm și citim frumusețea Lui și când nu contemplezi la Persoana Lui. O ști și tu, dar o știu și eu.

Știu că îți este dor de El, că tânjești să fii una cu El și că nu te saturi să contemplezi la Persoana Lui, de ce te-aș priva de chemarea ta?